miercuri, iulie 20

Superioritate

"Întodeauna am fugit de mediocritate. Am vrut să fiu superior."
Iar eu te întreb: superior faţă de cine? Superior pentru cine? Şi dacă alegi să răspunzi, atunci eşti obligat să ai un singur răspuns, pentru o singură întrebare.
Dacă alegi să fii superior în lumea asta, atunci e cam greu: geniile sunt foarte rare, iar norocul nu aparţine decât proştilor. Şi dacă vrei să te ridic prin muncă, atunci gândeşte-te la cei care au făcut-o deja: sunt acum prea obosiţi, bolnavi şi bătrâni ca sa se poată bucura de superioritatea lor.
Alegi să fii superior in lumea asta: o lume de mediocrii. "Domneşti" peste minţi închise, îţi satisfaci plăceri lumeşti, te izbeşti de ziduri de neînţelegere. Idealurile pe care ţi le indeplineşti nu sunt decât idealurile munţilor mediocre pe care la conduci. Eşti unul peste toţi, responsabil pentru acţiunilor tuturor, singurul care înţelege şi pentru că înţelege-suferă.
Eşti superior şi cladeşti în jurul tău ziduri pe care să nu le străpungă mediocritatea. Şi mai încape cineva între zidurile tale? Se mai ridică cineva din masele mediocre care să escaladeze pereţii între care te-ai închis? Îţi plânge inima pentru milioane de celule incapabile şi cine să ţi-o aline? O altă inimă mediocră?
Şi atunci te întrebi: superior pentru cine?
Un singur cuvânt schimbă total răspunsul. Dacă alegi să fii superior pentru cineva, atunci eşti superior întregii lumi fără a-ţi alina orgoliul şi a te zidi în singurătate. Înseamnă că atunci ai învins întreaga mediocritate şi în inima unei singure persoane te-ai ridicat atât de sus că nu mai poţi coborî. Nu eşti superior într-un singur domeniu, nu eşti resopnsabil pentru nimic altceva decât pentru tine si persoana de alături. Nu suferi pentru greşelile altora, nu dai socoteală nimănui. Eşti superior întregii lumi, iar idealul atins este idealul tău, zămislit de tine. Geniul nu are legătură cu inima, norocul nu se intersecteză aici, iar munca nu e istovitoare, ci dimpotrivă.
Perechea de ochi care te priveşte te vede atât de sus, pe un piedestal care nu are cum să fie urcat de altcineva. Şi dacă simţi că te clatini, ştii bine că e acolo să te sprijine. N-ai nevoie de premii, apluze sau recunoaştere. Eşti superior întregii lumi, tu ştii asta, cel de lângă tine ştie şi e de ajuns.
Dacă alegi să fii superior faţă de cineva, atunci când tu n-ai să mai fii, lumea îşi va continua cursul mediocru. Dar dacă alegi să fii superior pentru cineva, atunci lumea n-o să mai fie niciodată la fel.
Nu te-ndemn să-ţi arunci idealurile la gunoi şi să porneşti viaţa ca milioanele de oameni obişnuiţi. Ambiţia e ca o pedală de acceleraţie de la maşină şi trebuie să stii să conduci ca să ajungi unde trebuie. Şi deşi mulţi au permis de conducere, puţini au ajuns la destinaţia potrivită.
Poate pentru tine nu destinaţia este ţelul, ci drumul în sine. Iar un şofer singur pe drum se rătăceşte, se plictiseşte, adoarme.
Aşadar, la ce întrebare îmi răspunzi: superior faţă de cine? sau superior pentru cine?