N-am înţeles niciodată de ce trebuie să plătim pentru linişte, pentru bucurie.
De ce trebuie să plătim pentru un bilet la film? "Oamenii au muncit că să realizeze filmul!"-ar fi răspunsul inevitabil. Păi bun, dar de ce trebuie să fie plătiţi dacă fac ce le place? De ce să plătesc dacă filmul a fost făcut ca să fie văzut, ca să transmită un mesaj, ca să spună o poveste...
De ce nu pot scriitorii să meargă la editură şi să spună "Asta e povestea mea, vreau să o cunoască toată lumea, fă-mi 1000 de exemplare şi pune-le la colţ de stradă."? "Pentru că trebuie să trăiască şi ei."-acelaşi răspuns inevitabil. Păi nu pentru asta trăiesc? Nu pentru a scrie, a povesti, a împărtăşi tuturor gândurile?
De ce costă mâncarea? Nu e în firea naturii să mănânci, să bei, să dormi? De ce trebuie să plătim pentru lucrurile astea dacă sunt nevoi atât de evidente, de incontrolabile, de inevitabile?
De ce nu pot să-mi iau rucsacul în spinare, să plec hai-hui prin lume, să dorm în holul bisericilor şi al librăriilor şi să mă opresc din când în când în câte o piaţă a marilor oraşe ca să ascult vreun cântăreţ la fluier, care stă acolo şi cântă doar pentru că asta îi place să facă?
De ce nu fac oamenii ceea ce le place fără să aştepte nimic în schimb? De ce nu scrie scriitorul de dragul cuvintelor şi al poveştilor? De ce nu cântă muzicianul de dragul sunetului şi al dansului? De ce nu coace brutarul pentru plăcerea mirosului şi al oamenilor înfometaţi? Căpitanul de vas, de ce nu plimbă oamenii pe mare de dragul aventurii şi al valurilor? De ce nu se construiesc case de dragul căldurii şi al familiei? Şi tâmplarul, de ce nu face paturi pentru a-i ştii pe alţii odihniţi? Tâmplarul-mese pentru prânzuri săţioase făcute de bucătari pricepuţi, prânzuri care n-ar ieşi atât de bune dacă olarul n-ar fii învârtit cu voioşie la roata, doar de dragul lutului.
N-am înţeles niciodată de ce trenurile nu circulă prin lume doar pentru că mecanicilor le place să conducă, să ducă oamenii în alte locuri, să pună capăt problemei de nerezolvat altfel-spaţiul infint şi timpul limitat. De ce nu pictează artiştii tablouri doar de dragul culorilor şi al imaginaţiei, tablouri pe care să le pot vedea şi eu, şi tu, să fie ale tuturor?
Nu înţeleg de ce fac oamenii lucruri pentru bani. Ce sunt banii? De ce ne limitează ei bucuriile? Şi plăcerile? Şi liniştea? Trăim într-o lume fără sens, fără scop, fără bucurie, o lume îngrădită de bani ca de nişte ziduri uriaşe, impenetrabile.
