...

Si zicand astea se sui cu picioarele pe parapetul pasarelei.

-Teona! Ce faci?! Poate pici! Da-te jos!

-Si daca pic, ce? intreba fata cu o privire demonica. Trupul va zace acolo pana vor veni cei de la serviciul de ambulanta. Dar eu? EU? Cu MINE ce o sa se-ntample?

Si vorbind asa, sub privirile ingrozite ale prietenilor, Teona se apleca tot mai mult spre acea poarta ce o data trecuta, avea raspunsurile la intrebari.

-Teona, pentru Dumnezeu! Termina cu prostiile si da-te jos! strigau copiii cu inimile la gura.

Niciunul nu avea curajul sa se apropie. Stateau acolo, inlemniti de spaima, cu privirle atintie asupra trupului ce se legana in vant, pe un parapet vechi, la mai bine de 10 m deasupra pamantului. Se gandeau ca un vant mai puternic ar putea... dar nu se puteau gandi la asta! Ce naiba o apucase pe fata asta de 17 ani sa-si satisfaca acum curiozitatile despre moarte?

Privirea rece si draceasca ce parea ca fixeaza un punct aflat cu mult sub 10m sub ea ii ingrozea pe toti. Zambetul acela pe care nu-l mai vazusera niciodata pana atunci parea ca ascunde in el o gramada de idei macabre.

"Dar e atat de frumoasa! isi spuse Cristi. Atat de frumoasa!" El o privi deodata altfel. Parul lung si ondulat ce flutura in vant ii paru ca aduce cu sine miresme primavaratice. Privirea demonica lui i se parea mai mult misterioasa, ademenitoare. Si zambetul ala...zambetul desavarsea ovalul perfect al fetei. Trupul subtire, urcat acolo, in varful orasului parea ca zboara. O vedea ca pe o zeita ce-si priveste cu superioritate protejatii.

Teona isi intoarse privirile spre colegii sai Ii vedea acolo inmarmuriti de spaima si de neputinta. Doar Cristi o privea altfel. Iar privirea lui parca o apuca usor de mana si o ajuta sa coboare.

Cand atinse pamantul toti sarira spre ea, o luara in brate si o certara pentru prostiile care-i trecusera prin cap. Toti, cu exceptia lui Cristi. Zeita lui de acum cateva momente disparuse...Ii luase locul o fata ce zambea fortat, buimacita, cu privirea ratacita...