Dialog în familie

Într-o zi, Bătrâneţea, o o doamnă respectată din înalta societate, şi-a întrebat frumoasa sa fiică, Copilăria:

-De ce, copila mea, treci tu aşa de repede de drumul scurt şi anevoios? De ce nu-ţi mai încetineşti tu pasul şi nu faci drumeţilor viaţa mai dulce?

-O, mamă! răspunse tânăra frumoasă, dacă ai ştii tu că cei ce mă-ntâlnesc în cale sunt deja prea bătrâni pentru a-mi asculta poveştile, inimile le sunt prea pline de răutate pentru a-mi da bineţe când mă văd. Drumul lor e deja prea plin de obstacole şi puţini sunt cei care îmi acceptă ajutorul ca să treacă peste ele. Vezi, dragă mamă, că prea mulţi ajung la devreme la tine, prea obosiţi şi trişti ca să mai zăbovească la popasul meu.

Atunci înţeleapta femeie şi-a îndreptat privirea către cealaltă fiică a sa-Adolescenţa.

-Tu, fata mea, tu de ce nu le umpli sufletele de visuri şi dorinţe? De ce nu le presari în inimă ţeluri măreţe?

-Dar, mamă, răspunse trist Adolescenţa, sufletele lor sunt grele, pline de răutate. Visurile şi dorinţele de altădată nu mai au loc în întunericul de acolo. Inimile sunt prea pline de răzbunarepentru bunătatea cu care feriţi de rele. Ţelurile marţe sunt înlocuite cu scopuri josnice. Eu nu-i mai înţeleg, mamă, pe drumeţi! Ascultă-i tu şi spune-mi dacă nu auzi decât cum se plâng de binele pe care îl au şi la care alţii doar viseză.

Cu fruntea încruntată, Bătrâneţea întrebă pe ultima ei fiică-Tinereţea:

-Dar tu, fata mea, tu de ce nu îi avânţi spreîmplinirea viselor? De ce nu îi uneşti după pofta inimii?

-Să-i avânt spre împlinirea viselor? răspunse mirată Tinereţea. Oare ştii tu ce vise negre au drumeţii din ziua de azi? Ştii tu oare cîte am pierde dacă i-aş ajuta să-şi împlinească uneltirile? Să îi unesc după pofta inimii? Dar nu le mai găsesc inima, dragă mamă. E închisă bine într-un seif căci şi-au vîndut-o în schimbul unor stropi înşelători de fericire.

Acum înţelegea Bătrâneţea de ce ajung la ea drumeţi atât de mulţi, cu chipuri atât de tinere, dar cu priviri atât de îmbătrânite. Ei fug de viaţă, nu apreciază nimic din tot ce au şi răutatea le îmbătrâneşte sufletele... Poate nu e prea tărziu să dai ascultare poveştilor copilăriei, să zbori cu visele Adolescenţei şi să umpli paharul cu succese al Tinereţii. Zăboveşte din plin pe drumul vieţii că oricum Bătrâneţea poate aştepta oricât.