El este George. Am trăit sub acelaşi acoperiş atâţia ani. Ajunsesem să ne cunoaştem toate obiceiurile. Ştiam ce îi place sa mănânce dimineaţa, cum îi place cafeaua, îi cunoşteam mersul apăsat, respiraţia uşor greoaie. Între noi era ceva ce puţini aveau: înţelegere, comunicare, jocuri, reguli, compromisuri. A fost lângă mine în momentele cheie ale vieţii, precum şi în acele momente mai puţin importante, dar memorabile.
Într-o zi totul s-a schimbat între noi. Ştiam că de atunci nu va mai fi nimic la fel niciodată. Eu îl iubeam la fel de mult. El mă iubea altfel. Toată atenţia pe care o primeam eu înainte i se cuvenea ei acum. Stăteau împreună tot timpul. Aveau secretele lor, jocurile lor, erau ei. Îşi schimbase obiceiurile după ale cele ale ei. Înainte împărţeam totul. Un măr tăiat pe jumătate era al meu şi al lui. Apoi, din jumătatea lui,jumătate i se cuvenea ei. Nu mai visam împrună. Visele lui se legau de ea. Şi într-o zi, spunându-mi că vrea să-i fiu alături aşa cum şi el mi-a fost mie, mi-a cerut să îi fiu domnişoară de onoare la nunta lor.Şi am acceptat. De atunci drumurile noastre s-au despărţit definitiv.
El este George. Fratele meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu